Această seară
Această seară poate să înceapă
Sau poate ea de mult a început,
Când noaptea s-a prelins, pe stradă apă
Şi luna drept pe umăr ţi-a căzut.
Când sunt cu tine, vorbele domoale,
Mă urcă-n paradisul tău tăcut
Şi te mişti ...picioarele sunt goale,
În dorul meu aproape absolut.
Grădina debordează de năluci
Şi de fiinţe nefinalizate,
Doar tu de mână dragă mă apuci
Şi-ţi fluturi galeş pletele pe spate.
Seara de vis o împărţim la doi,
Din cerul ars luceferi vor cădea
Şi cu lumina va plouă pe noi,
Cu trandafiri, ce ştiu ce-i dragostea.
Prizonierul
Când eşti singuratic, laşi priviri în zare,
Hoinărind prin gânduri, ca la sărbătoare,
Vrei să reuşească ochiul tău ca mura,
Să albească starea ce-ți fură făptura.
Dar nu poţi fugii, camera ta toată,
E-n năframa nopţii, prea alambicată.
Mi te-ai condamnat dar vrei evadare,
Din culmea iubirii, te visezi în zare.
Este sfidător: ești piatră de moară,
Sau un visător şi cânți la chitatră.
Eşti un singuratic, rămâi prizonier,
Printre mii de versuri, ce-au adus mister.
Arzi acum tomnatic, să trăiești iubirea,
Purtându-m-alene..întețești vorbirea,
Trupul ți de zbate, ochii fug departe
Şi îmi prinzi năframă, cu iluzii sparte.
-->
Răspunsuri