Caii aleargă...
Caii aleargă, nisipul ţipă,
Aripi de lumină spre cer aruncând,
Scutură copacii vechea lor aripă,
Dumul se îngroapă, vise lunecând.
Cal zburând prin noapte te doresc ispită,
Plâng în stâlpii porţii doar mirese-acu,
Aşteptând iubirea cu sare şi pită,
Călăreţul nopţii drumul când trecu.
Undeva pe-un munte plânge luna moartă,
Azvârlind cu vipii către univers,
Din iubire-aceasta, a bătut la poartă,
Calul de-ntuneric, nechezând pervers.
Strânge-mă în braţe cât poţi tu de tare,
Gura tu o rupe cu sărutul tău,
Noaptea în lumina zorilor dispare,
Umbră rătăcită voi dispare eu...
Undeva departe, undeva în zare,
Glasuri de copite, sună înfundat,
Prin huceag de umbre, zboară căprioare,
Îngerul din lună, somnul le-a stricat.
De dorul stelelor..
De dorul stelelor astăzi ridică,
Mireasma lumii cu miros de lut,
Că te-ntâlneşti cu mine şi mi-e frică,
De primul vis din ultimul sărut.
Mi-e soarele atâta de aproape,
Sub pleoape azi te răsfoiesc,
Privesc luna ce vrea să sape,
În poezia ce-o trăiesc.
Las somnul meu în arcul lumii,
Păcatele să le viseze
Încorsteat precum păgânii,
Îi cer acolo să danseze.
Mă-ntorc din patul nopţii mele,
Ce stă pe vise de copii
Şi văd puterile din stele,
Cum ard în noi speranțe vii.
Fac lunii semn să se coboare,
În primăvara-n care vine,
Să dea obrajilor culoare
Şi frigul dorului s-aline.
-->
Răspunsuri