Cuvintele...
Cuvintele au înţeles ciudat,
Mesajul lor se pierde ca o boare,
Rămâne seara, după ce-au plecat,
Cu gustul ei pierdut în flori amare.
Te-cercui în cuvinte să te am,
Gonind spre cerul meu cu aripi boante
Și stelele îmi bat mereu la geam,
Când peste noi se-ntinde înc-o noapte.
Și tu rămâi în raiuri părăsite,
O floare de amurguri sângerată,
În lacrime de smirnă risipită,
De luna ca o roată deocheată.
Iubirea e un cântec depărtat,
Abia-l auzi cum îşi ridică geana,
Trenul din gară însă a plecat,
Purtând cu sine-o depărtată taină.
Aud cuvânt…
Aud cuvânt ce-n inimă îmi crește,
Un nesfârșit cu păr făcut vâlvoi,
În care sfera vieții mi se contopește
Și ne găsește în brațe pe amândoi.
Aud cuvânt din margine de lume,
Să duce de la răsărit pân’ la apus,
Mă poartă peste seri fără de nume,
Ca să adaug un cuvânt nespus.
Aud cuvânt ce inima-mi încântă,
Să cresc în dragoste de adevăr,
Acest cuvânt.. iubirea, ea îmi cântă,
Mă mângâie trecând mâna prin păr.
-->
Răspunsuri