Tu eşti parfumul
Tu eşti parfumul meu care-l respir
Şi dimineaţa plânge parfumată,
Cu cântece şoptitul trandafir,
Tot sufletul cel rătăcit îmbată.
Păcatele am să înghesui toate,
În sufletul care te cheamă trist
Şi-apoi golgota vieţii voi împarte,
Crucificat cu umbra unui Crist.
Cobor într-un abis de şoapte rare,
Într-un decor al pozelor cu rai,
Pe unde trec toţi îngerii mei care,
S-au supărat c-alături nu erai.
În inimă cobor...o rătăcire.
Tu oarbă mă priveşti cu ochi străini,
În drama noastră plină de iubire,
Tu crezi că amândoi suntem vecini.
Născut ca într-un gest de necredinţă,
Luminii tale mă topesc în rugi
Şi mă întreb cum este cu putinţă,
Când te iubesc, de-alături să m-alungi...
.
Timpul vine...
Timpul vine și iar trece,
Frunze-n în toamnă au căzut,
Vremuri vin să ne încerce,
Dorul inimii crescut.
Pe o coală de hârtie,
Trec dureri printr-un pastel,
Însă dragostea e vie
Şi poetul meu la fel.
A plecat și nu mai vine,
Toamna șade iar în crâng,
Noaptea sus pe ramuri ține,
Păsărele care plâng.
Stelele triste coboară,
Când la ușă viața bate
Și cu gust de lămâioară,
Simt destinele surpate.
Vremea trece peste frunze
Dorul s-a urcat în pat,
E-ncurcat în albe pânze,
Că poetul m-a lăsat.
-->
Răspunsuri