Femeie...
Dorul tău înfige,
Săbii ascuţite,
Carnea mi se strânge,
Rănile-s pornite.
Toamnele mă plâng,
Rătăcit prin noapte,
Păsările-n crâng,
Murmur sunt şi şoapte.
Florile călcate,
Au miros de crin,
Sălcii aplecate,
Colo-n dor suspin'.
Rătăcit prin frunze,
Eu pe umbre calc,
Te sărut pe buze,
'N visul care tac.
Tu te pierzi năucă,
Eu la fel prin veac,
Vântul în ulucă,
Plimbă somnul vrac...
Mai pier..
Mai pier din vedere,
Când mă duc să dorm,
Pe un pat de ere,
Prins de-un unicorm.
Nopţile mă strigă,
Zilele îmi cântă,
Lângă o ferigă,
Eu visez o nuntă.
Flori de lăcrămioare,
Prinse în cercei,
Nişte peţitoare,
Cer ca să mă iei.
Rătăcesc poiene,
Stânse toate vrac,
Lacrima pe gene,
S-a uscat de-un veac.
Şi privesc la soare,
Ochi de galben pal,
Nopţile mă strigă,
Într-un cerc regal.
Stele umplu cerul,
Făurind cărări,
Către tot misterul,
Frumoasei visări.
Tu apari pe valul,
Singurei speranţe
Şi îmi ridici voalul,
Erelor distante.
Peste noi lumina,
Cade ca un trăznet
Şi îţi vezi regina,
Cu inel pe deget.
Pentru nemurire,
Cresc mugurii noi,
Zile în neştire,
Dănţuie prin noi.
-->
Răspunsuri