Şi între noi...
Şi între noi e bună dimineaţa,
Rostită cu tandreţe la cafea,
De soare când e luminată faţa
Şi străluceşte ca o mândră stea.
Nu pot privi de calda ta lumină,
De vorbele ce le împărtăşesc
Şi se răsfiră ca într-o grădină,
În care visul este boieresc.
Între noi doi e-un început de vară,
Mai fulgeră puţin cum este dat,
Dar ploaia asta nu mă da afară
Şi nici de ea în lume n-am plecat.
Te-astept să vii, eşti ca o îndurare,
În vers acum mă faci să glăsuiesc
Şi dorurile mele fiecare,
Spre tine cu iubire se pornesc.
La noapte am să stau cuprins de trac
Şi-am să te-aştept în revărsat de zi,
Până atunci de floare am să tac
Şi am să-ţi număr paşii-n poezii.
Cazarmă ne-ntărită
Cazarmă ne-ntărită, e trupul meu firav ,
Lipsit de apărare, ispitelor nărav,
Când ochi tăi ca mura ţinteau privirea mea,
Eu îţi cădeam în braţe şi inima-mi bătea.
Speranţa că iubirea e sinceră, curată,
Că ţine-o veşnicie, că nu e înşelată.
Credeam , dar tu–ntr-o clipă m-ai şi adus în stare,
Să smulg buruienişul şi să-l arunc în mare.
Iubirea e o floare, prin vremi devine spin,
O hidra ce ne mușcă şi-mproașcă cu venin,
Un alt bărbat ca tine, nu vreau să întâlnesc,
Că ochiu dor cerşesc şi-ncet te otrăvesc.
Nu pot ca suferinţa pe stele să o schimb,
Prin crângurile toate, cu tine să mă plimb,
Că-n zilele cu soare, inima mi-ai rănit
Şi a rămas de-atuncea, un cântec pustiit.
-->
Răspunsuri