Afară e soare
Afară e soare şi râde,
Alături copacu-nflorit,
Tu genele negre deschide
Şi proba îmi dă de zâmbit.
Să crească în arbori mărgele,
Să crească în vise cercei,
Cum legea de astăzi,cu stele,
Le dărui-acum pe femei.
Se duce încet călătoare,
O briza-ncărcată cu mir
Şi inima ta cântătoare,
O seamăn cu un trandafir.
Când plouă, mărgele de sticlă,
Apar la petalele roz
Şi floarea devine-o risipă,
Pierdută în dulce miros.
Cu sufletul plec împăcat
Şi tihna acum e cu mine,
Mă simt un picuţ vinovat,
De-aceste dorinţe străine.
Sunt om nu-i greşeală străină,
De ce mă condamni fără drept,
Sunt cel vinovat fără vină
Şi cerul să vină l-aştept.
Luceferii trec câte unul,
Speranţele trec zi de zi,
Te-nchid în statornic parfumul,
Ce-n mine tu-l vei risipi.
Străini poate fără vre-un sens,
Prin lume ne pierdem tăcuţi
Şi ceaţa ne-nvăluie dens,
În stane de dor prefăcuţi.
Se scutură flora firavă,
Frisoanele vremii o bat,
Dorinţele încă mă cheamă,
Pe strada de unde-ai plecat.
Trec îngeri prin câmpul cu maci,
În vise acum împărţiţi,
Tu palmele-n soare desfaci
Şi-n clipe ne pierdem grăbiţi.
Și strada
Și strada în soare se scaldă
Și sufletul meu de copil,
În versuri și rima e caldă,
Iar dorul mă poartă tiptil.
Mă duc către râu să înnot,
Căldura să ardă la mal,
Că-n versul ascesta socot,
Cuvintele-au sensul banal.
Vreau cerul s-arunce-n câmpie,
Tot soarele-acesta nebun,
Că eu pe un colț de hârtie,
În versul iubirii îl pun
Și ploaia de-o fi să apară,
Să facă pe stradă risipă,
Că păsări de noapte pe-afară,
De sete cântarea își țipă.
Să vină odată apusul,
Cu haina cea neagră pe el,
Să scoată din șcenă intrusul,
Cu stele să-l bată nințel.
Din galben la față cum este,
Să-i crească bujori în obraji,
Iar lunii să-i ducă de veste,
Că tu nu mai vrei să mă lași.
Mi-e cald printre-atâtea cuvinte,
Ce curg ca un râu infinit
Și totuși îți fac jurăminte,
Din strada ce-n soare-a pălit.
Ascund o dorință nebună,
În sânul ce azi e golaș,
Vreau cerul o mână să pună,
Pe soarele-aprins în oraș.
Mă duc cu brațele-ntinse,
S-arunc o văpaie de dor,
În urma trăirii nestinse,
în versul ce țipă-n pridvor.
Eu vreau să prind răsăritul,
Ce mâine s-o-ntoarce arzând,
În versuri să scriu că iubitul,
Aproape visează că sunt.
-->
Răspunsuri