Te desluşesc. Perdeaua e mai veche,
Decât iubirea noastră neelucidată,
Visez cu şoapte şi vorbe la ureche,
Văzându-ţi umbra cum se-ndreaptă.
Te desluşesc prin zgomote de armă,
Prin sunet de vioară…iubind un suflet pur,
În vis sau în cămara-n care o să doarmă
Şi iarăşi simt că-n gură vorbe-mi murmur.
Te desluşesc prin geamul din fereastra,
La care-am aşteptat să văd venind,
Iubitul meu în paşi urmaţi de umbra,
Care-ţi în urmă se-ascundea tremurând.
Te desluşesc prin mintea mea bolnavă,
Ce poate să ascundă crunt realitatea,
Acestui vis şi vasta libertate deopotrivă,
Şi m-aş trezi doar să ascund nedumerirea.
********'************************************
Iubirea noastră plină de-ntrebări,
De şoapte risipite la ureche,
Trecând mereu prin calde înserări,
Este de-acuma o poveste veche.
Ascult în noapte murmurul cum trece,
Cu paşi de dans ca un bătrân tangou,
Din care nimeni nu poate să plece,
Copii de stele trase-n indigou.
Te desluşesc în umbrele din pernă,
Un întuneric de lumină plâns,
Un zbor de fluturi zbatere eternă,
Într-un amurg de vorbe ce s-au stins.
Eu tremur la fereastra poleită,
Prin care îngeri cad un luminiş,
Când negura de floare e boltită
Şi tu sub gene mă priveşti furiş.
Ţi-aş săruta dorinţele pe toate
Şi gura cu miros de busuioc,
Când luminat de luna cea din noapte,
Întind spre cer aripile de foc.
-->
Răspunsuri