Dialog poetic
Manuela Cerasela Jerlăianu & Ion Vanghele
Răspunsurile noastre s-au pierdut,
În noaptea noastră de singurătăţi,
Atâtea orologii s-au făcut,
Prin clipele căzute în bucăţi.
De mine tu nu ştii încă nimic,
De lumea asta care-n noi s-a stins
Şi totuşi parcă doar aşa un pic,
Cu aripile negre ne-a atins.
Atâtea nuanţe încă ne-nconjoară,
Cu jocul lor de umbre înstelat,
Răspunsurile le atingi şi zboară
Şi cântă-n frunze către înserat.
Iubirile nu sunt în noi păcate,
Chiar dacă dragostea ne-azvârle în foc,
În paturile noastre parfumate,
Miroase peste timp a busuioc.
Din darul tău eu mă înfrupt cu jind
Şi te sărut mereu plin de iubire,
Când trupul tău alături îl cuprind,
Îmbrăţişându-l parcă în neştire...
*****************************
Zburăm cu timpul amândoi,
Pe aripe de vânt stelar
Şi ninge toamna peste noi,
Cu frunze roşii de arţar.
Din umbrele care am fost,
Cresc aripi spre eternitate,
Aştept ca acest timp anost,
Să ne scuture de păcate.
Să fim o mână de lumină
Prin universuri rătăciţi,
Când absolviţi de orice vină,
Noi vom rămâne fericiţi.
Iar dacă raiul de cuvinte,
O să-l mai laşi în poezie,
Aş vrea la fel ca înainte,
Să-ţi rămân muză pe vecie.
Eu să îţi mângâi fruntea pală
Şi pe obraji să te sărut,
Când tu aşterni iubirea-n coală,
Cu veşncul ei absolut.
-->
Răspunsuri