Dincolo de toate, este, poate pace!
Până-acolo însă, drumul este lung...
Nu ştiu de-oi străpunge zările-mi opace
Şi-i atâta cale, că n-am pas s-ajung...
Creste, hăuri, râuri...Cum să trec de ele?
Drumu-i presărat cu poveri şi spini...
Cu capcane, piedici şi cu vorbe grele,
Cu ispite, lacrimui, chinuri şi minciuni...
Dincolo de toate...Pace, armonie!
Visul meu şi-al tău, de-a găsi iertarea!
Doruri plămădite-n nopţi de insomnie,
Muguri de speranţă, netezind cărarea...
Dincolo de toate?! Conul de lumină
Ce mi-ar izbăvi frica pentru mâine
Şi mi-ar dărui oaza de hodină,
Loc pentru popas, care să m-aline...
Undeva, acolo, este pace poate...
Şi păşesc pe cioburi de nădejdi pierdute
Să-mi găsesc iubirea, dincolo de toate,
Alergând prin temeri, încă nedurute!
’’Dincolo’’ e bine! Greul, e aici!
Ce-ar putea să fie, altceva mai rău!?
Vălul deznădejdii, dacă îl ridici,
Afli poate-acolo, puntea peste tău...
Eu pornesc acuma! Undeva...departe!
Las în urmă-mi truda unei vieţi proscrise...
Şi v-aştept pe toţi,’’dincolo de toate’’
Să ciocnim o cupă cu nectar de vise
-->
Răspunsuri
Minunate versuri Lucia
Cu drag Lenuş