Doamne,
zarea este gândul tău albastru
înălțat din iubire
ca o cupolă de biserică răstignită
între patimile primăverii,
când renasc iarba, copacii, păsările, iertarea.
Tu ne iubești cu toate culorile și lacrimile
pe care noi le pierdem
și ne aștepți cuvintele uneori șterse,
alteori abia deslușite,
ne cuprinzi cu răbdare
în toate slăbiciunile inimii noastre,
chiar și când uităm
să chemăm numele tău.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri