DOI...

[Burde Victor]

      Necunoscuto,

      te rog

      în seara aceasta

      aşează-te la masa mea,

      să nu fiu singur

      sub  umbra

      în care s-a ascuns 

      ca un sâmbure luna.   

      Nu mă întreba

      cât sunt de bogat,

      N-am să te întreb

      câte iubiri ai avut,

      nici ce frumuseţi ascunzi.

      În fond,

      nu mă interesează

      nici măcar numele tău!

      Vreau să ne privim

      în tăcere,

      eu cu ochi de bărbat,

      tu cu ochi de femeie,

      preţuind cu sufletul

      şi ochiul minţii,

      perfecţiunea fiinţei

      create de Dumnezeu,

      în Sămânţa aceasta

      din Calea Lactee,

 

      Bărbat şi Femeie...

  

[Burde Victor]

Mulţumesc Valerica! Este adevărat că în rostogolirea asta năucă, a timpului, uităm să ne întoarcem la lucruri pe care le iubim cu tot sufletul.Dar, ne întoarcem!

[paulet valerica]

Minunată poezie, Victor, felicitări din tot sufletul! Cu mare drag, Valerica

P.S. mi-e dor de Cronopedia noastră, site-ul căruia ţi-ai  încredinţat aceste frumoase versuri!