Doi Cocori

De dincolo de zidul de albastru,
printre pulberea de stele
ca două tandre lumini,
înaripaţi într-un zbor,
coborau doi cocori.


Veneau din a Cerului Poartă,
prin perdeaua vremii întunecată
traversând sălaşul norilor
jos, unde Nectarul Înţelepciunii
se revarsă în cupe
şi unde natura,
în faptul dimineţii,
împrăştie balsam locuitorilor
în sublima taină a vieţii.

Din dorul de a cunoaşte
lumea plină de mister,
căzu în extaz, fireşte,
şi inundaţi de beţia unei clipe,
strânse a lor aripe.
Aici, legaţi sufleteşte
de atâta încântare
crezu o sfântă iubire,
fără osebire.

Sentimentul dăruirii,
fiorul iubirii,
cât şi aburul dulce al pâinii,
împrăştiat de mireasmă
cu bun miros,
chibzui că e bine
să renunţe la al lor Univers.

Ascunşi sub această mască, falsă,
a progresului modern,
adăpost zidind
şi îngenuchind pământului,
credincioşi Legământului
crezu răstimpul Sfânt...

Dar, într-un revărsat de zori
privind cu tristeţe în zare,
văzu cum spre ei vine,
un vânător grăbit
şi un lătrat de câine.

Istoviţi de durere,,
înţelegând fără grai
ispitele rele...
îşi luă iar zborul
mai sus de albul norilor de mai,
printre pulberea de stele.
Urcând din adâncuri
din nou peste piscuri
pe Calea Lactee,
dincolo de zidul de albastru
de pe întinsul cer
înlănţuiţi într-un mare mister.

În povestea lor
să reflectăm adânc,
că-i tot atâta neputinţă
în biata noastră fiinţă
când, în haos , mâine...
” Luminile” se vor stinge.
De teama de întuneric
în minute rătăcite
să fim alungaţi
prin perdeaua vremii întunecată,
zburând nepregătiţi
spre a "Cerului Poartă"

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->