M-am risipit în anii ce-au trecut,
Cum visele se pierd în idealuri,
În drumul spre un ţărm necunoscut
Ca o furtună mistuită-n valuri.
Cum visele se pierd în idealuri
Tristeţile se-mprăştie-n pustiu
Ca o furtună mistuită-n valuri
Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu.
Tristeţile se-mprăştie-n pustiu
Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru,
Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu
În cazinoul unui vis albastru.
Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru
Închis în sine răscolesc dureri,
În cazinoul unui vis albastru
Se scurge timpul mistuind tăceri.
Închis în sine răscolesc dureri
Trecând ca umbra pe acest pământ
Se scurge timpul mistuind tăceri
Speranţa e cuprinsă în cuvânt.
Trecând ca umbra pe acest pământ,
De azi voi respira parfum divin
Speranţa e cuprinsă în cuvânt,
În geana unui gând eu mai suspin.
De azi voi respira parfum divin
Iar simţurile toate se implică,
În geana unui gând eu mai suspin
Când ceaţa îndoielii se ridică.
Iar simţurile toate se implică
Ca pulberea de stele-n amintire
Când ceaţa îndoielii se ridică
Eu sorb avid un strop de nemurire.
Ca pulberea de stele-n amintire
În suflet sub o mantie de har
Eu sorb avid un strop de nemurire
Din bobul de speranţă dulce-amar.
În suflet sub o mantie de har
Sub tâmpla argintie renăscut
Din bobul de speranţă dulce-amar,
Cât voi trăi, nimic nu e pierdut.
M-am risipit în anii din trecut...
-->
Răspunsuri
E ca o lecție deschisă de... pantum. Felicitări, domnule profesor!
Mulţumesc doamna Dorina. Mă bucur că a plăcut. Eu am fost plecat la Festivalul de poezie "Ion Budai Deleanu" de la Geoagiu băi (unde am luat premiul întâi) şi acum am văzut comentariul.