Eşti paradisul meu

[Sprincenatu Dan]

Oare greşesc că te iubesc? cu adevărat simt cum întineresc în mine doruri infinite cresc numai de dragul tău trăiesc Iubito numai cu tine viaţa mea are un sens în bine se întâlnesc divin două destine strig,chiar nu mă pot abţine Mă cuprind imenşi fiori de fericire reaprinşi de suava ta iubire dau lumii întregi acum de ştire; dragostea-i sublim izvor de împlinire Departe eşti sensibilă făptură cu patimă-ţi sărut senzuala gură eşti paradisul meu, nu am măsură pentru amorul dăruit în lumea dură Atât de rece, extrem de prefăcută meschină , schimbătoare şi tăcută tu şi eu ne lansăm cu-o paraşută în oaza de iubire numai de noi ştiută..