Ecouri...
Sfioasă privesc printre file
vibraţii şi clipe ce-au fost,
tainele trecutelor zile,
enumerarea nu are rost…
Ecouri ajung de departe,
din negura anilor duşi…
acum, un tărâm ne desparte,
cu îngeri şi cu spiriduşi…
Zadarnic trecutul încearcă
să mă aducă pe-acelaşi drum,
cu lacrimi amare mă-ncarcă…
eu totuşi, revin la „Acum”.
Valerica
-->
Răspunsuri
Mi-au plăcut versurile tale Valerica.Felicitări!
Frumoase versuri, George, mulţumesc pentru lectură şi coment! Cu prietenie, Valerica
Mulţumesc frumos, dragă Theo, pentru lectură şi apreciere! Cu mult drag, Valerica
Mulţumesc mult, Victor, pentru apreciere! Cu prietenie şi mult drag, Valerica
Doamne, Camelia, ce surpriză plăcută mi-ai făcut cu această melodie, Iubirea bibelou de porţelan mi-a bucurat sufletul şi acum o ascult şi mă bucură, mă înalţă...Mulţumesc mult! Cu toată dragostea, Valerica
Intodeauna revenim la ,,Acum''. Felicitarile mele sincere, d-na Valerica.
Mulţumesc frumos, Mihaela, pentru lectură şi apreciere! Cu prietenie, Valerica
Ecouri din versu-ți ajung,
În inimi, și parcă te ung
La suflet! Cu tot ce șoptești
Ne-alinți, ne mângâi, ne vrăjești...
Mulţumesc mult pentru frumosul răspuns, Viorel! Am trecut şi eu pe melancolie...Cu prietenie şi mult drag, Valerica