eu sunt piatra din albia ta
peste care trec apele tale
spre mare…
apele tale...zdrumicate cândva,
se liniştesc când trec peste mine
la vale...
în inima mea eu sunt zumzet,
nu piatra inertă şi mare!
în inima mea susură curgerea ta...
cântec… iubire… candoare…
cântăm acelaşi cântec,
în acelaşi acord,
privesc linistită cum trec pietricele,
valurelele tale…
busola ta arată tot timpul spre Nord,
tu ştii că sunt piatra...
venită în vremi cruciale.
Patricia 2011
-->
Răspunsuri
Minunat acest poem Patricia exprimi statornicia,schimbarea,transformarea...Felicitări!
Cu prietenie Lenuş
Minunat poemul tău, Patricia! Piatra, statornicia, existenţa, schimbarea, transformarea...
Felicitări!
Apa trece ...piatra rămâne ! Frumos poem , felicitări Patricia !
eu sunt piatra din albia ta
peste care trec apele tale
spre mare…
apele tale...zdrumicate cândva,
se liniştesc când trec peste mine
la vale...