Mi-s degetele întinate
de-o sfântă şi tăcută brumă.
Sunt un olar ce pierde-n humă
doar stele binecuvântate.
Nu aştept muza dar frământ
- din coastă - raiul unei coapse.
Gândul trezeşte-al meu pământ.
Visul adoarme în sinapse
ce-ascund în ele - fiecare -
misterul sufletului tău.
Îţi mângâi lutul ce mă doare
cu amintiri. Păreri de rău
vor ninge-n amfora ta goală.
Vei aştepta în van s-o umplu
cu un divin ecou de smoală
din vremea altui - singur - cuplu.
Vai, dorul meu nu-i ars de tot
şi-i stins în iad - la tine - focul.
Să chem vestale, nu mai pot
când ielele se pierd în jocul
care ne-a sfărâmat iubirea.
În trupurile noastre, vina
îşi ninge - rece - nemurirea
să-ngheţe în dorinţă... tina.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Minunate versuri..Felicitări!
SUPERB, FELICITARI!
Superb poem! Felicitari!