Din praf de stele şi cuvânt
Cântând creaţia divină,
Venit-am pe acest Pământ
Ca O sămânţă de lumină.
Suntem un bulb de floare rară
Poate un vreasc, un boţ de lut,
Ori poate-un fulg al unei aripi
De înger sau de demiurg!
Gândul fugar, dumnezeit,
Doar cu iluzii e plămădit,
Timpul şi spaţiul s-au contopit
Speranţa-n în suflet a rodit....
Suntem o rădăcină ancestrală
Un mic fragment dintr-un multiplu,
Un mugure, o stea primordială,
Plecaţi apoi în marele periplu.
Din stropul viu universal
Şi praf din hăul abisal,
S-a framântat şi s-a dospit
Lumina, lut însufleţit.
Şi înzestraţi cu strălucire
Curând ne transformam în rug,
Trăgând smeriţi plini de iubire
Cu boii Domnului la jug.
Patricia –aug.2009
-->
Răspunsuri
Frumoasă trecere...felicitări!
Frumos! Felicitări Patricia!
Frumoasă trecere în revistă prin metaforă a "Genezei" fiinţei de lumină, ce suntem. Felicitări, dragă Patricia!