şi-ntr-un târziu ne-am rătăcit de noi
în timpul de unde nici tăcerea
nu se întoarce
decât cu chipul brăzdat de arsuri
şi adăpat
cu început de toamnă
ca un cântec
despre praf şi pulbere
aparent,
am trecut doar o singură dată
prin spatele unei morţi
cu sufletul la gură
de atunci
ne alergăm mereu ceasurile indecente
până când aerul doare
insuportabil
dacă aş mai putea să-ţi scriu,
ţi-aş vorbi despre acel "azi"
îmbrâncit pe treptele anului trecut
înainte de a-i săruta mâna rece
probabil nu era acasă
de aceea
nu-i mai pot rosti ecoul
lung şi fierbinte
după chipul şi asemănarea ta
lasă-l să-l adoarmă prima dată
Dumnezeu pe trotuar
cu pumnul în gură!
-->
Răspunsuri
şi-ntr-un târziu ne-am rătăcit de noi
în timpul de unde nici tăcerea
nu se întoarce
decât cu chipul brăzdat de arsuri
şi adăpat
cu început de toamnă
ca un cântec
despre praf şi pulbere
aparent,
am trecut doar o singură dată
prin spatele unei morţi
cu sufletul la gură
de atunci
ne alergăm mereu ceasurile indecente
până când aerul doare
insuportabil
Chiar și cu pumnul în gură Dumnezeu vorbește! Prin noi! Iată! Drag, Gerra
Frumos!
Minunate versuri!