și vom muri zâmbind
și vom muri zâmbind mereu,
sperând ca să ne fie bine,
acum e vai de capul tău
și nu mai zic nimic de mine.
prefer să râd dar și să plâng,
să țip cu furie la lună,
în palme lacrime să strâng,
iar tu ca să mă ții de mână,
desigur par cam aiurit,
aceste versuri sunt postume,
vreau să te văd ce ai simțit,
când ai fost singură pe lume,
cărările tu le-ai greșit
și-ai suferit apoi enorm,
acuma eu în infinit,
împins de soartă am să dorm,
nu-ți povestesc ce vise am,
cum toamnele foșnesc cuminți,
și cum te văd seara la geam
când buzele sărut fierbinți,
în nebunia asta stăm,
doi îngeri fără căpătâi,
și câte vorbe aruncăm,
dar eu doresc ca să rămâi,
cuvintele să le-mpărțim,
chiar dacă plouă tremurat
și inima o mai rănim,
că eu sau tu iar ai plecat...
-->
Răspunsuri