seara când poarta-mi din flori
se deschide-n largul zâmbetului nostru
pătrund chemări neostoite-n tăceri
şi căutăm muzici ale nopţii iubite
când cu flori de busuioc
când cu contemplări de stele
seara când patul aşternut
cu cântece neauzite de iubire
aşteaptă şi vreun călător rătăcit
prin ţinuturile vieţii
neodihnit şi cu lacrimile
ascunse-n buzunarele deja pline
mă dau la luna pitită-n cerul
sprijinit de mâinile mele
numai ca să-i fur iluzia nemuririi
şi să strâng la piept toată frumuseţea nopţii
chiar dacă ceilalţi aştri
sunt iremediabil de îngânduraţi
-->
Răspunsuri
Ilustratie care-mi place foarte mult! Va multumesc!
Iluziile tale emotioneaza.
si eu multumesc foarte mult!