Iubirea am simţit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
şi-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.
Şi-apoi, căţelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!
Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniţă),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniţă.
Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvăţătoare,
în muzică, în vers, în carte
şi-n planta ce răsare.
În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi!
-->
Răspunsuri
O poezie de adâncă duioșie. Felicitări Ioana!
Foarte frumos! Multumesc din suflet pentru comentariul Dvs. insufletit!
O poezie care îţi merge direct la suflet! Felicitări!
Minunate versuri