Privirea îmi fixează cerul
ca două raze de lumină,
fiecare clipire a pleoapei
pare o altă filă din jurnalul vieţii,
a timpului ce galopează
spre apus.
Născut din setea de cunoaştere,
din caldarâmul sorţii,
din tesătura divinului,
ce-ţi pregăteşte urcuşul sau coborâşul,
scris cu lacrima din oceanul
care nu seacă niciodată,
jurnalul păstrează tot
şi cele scrise , şi cele nescrise
se închide
doar, când rolul pe scena vieţii
va lua sfârşit.
În el rămâne vesnic amintirea,
care pluteşte pe valul veşniciei
ca ruga în faţa lăcaşului sfânt,
mirosind fumul se tămâie
ce ne poartă în transe purificatoare
când rătăcim
pe o dună înşelătoare.
În filele îngalbenite
rămân spre nemurire
hazardul vieţii ca un joc fără reguli
în care, uneori surâde şansa,
norocul, întâmplarea.
Ţesut din vise şi chemări
ca umbra deşirată
peste culori de asfinţit,
rămâne dincolo de noi,
cu efect de undă vie,
păstrându-ne în amintire
şi neuitare.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Frumos poem!
multumesc...
multumesc...