Strângem lacrimi în buchet
Şi din el cresc lăcrămioare,
Care picură din cer
În scântei nemuritoare,
Alinând dureri, suspine
Celor care au rămas,
Fac şi zilele senine
Celor ce mai fac un pas.
Se prefac în stropi lumină
Peste nopți de catifea,
Aducând mila divină
Pe pământul ce ne vrea.
Netezește glodul aspru
Drumului pe care merg,
Din bucăți de amintire
Face un apus întreg.
Luminează poarta sorţii
Pe care s-a scris, oprit!
Şi rescrie cu sfințire
‘n litere de foc, pornit!
Viața-i dată de Înaltul,
El, ne e stăpânul ei,
Vinul ce-i dat la botezuri,
Niciodată, nu-l mai bei.
Lăcrămioara-i floarea vieții,
Care pusă pe-un altar,
Va sădi doar armonie
Şi iubire cu-al ei, har.
Din săraci cu suflet rece
Ne preface-n calzi şi buni,
Unde vedeți lăcrămioare
Este bine să le-aduni.
Lăcrămioara e speranţa
‘n lacrima care a curs
Şi la omul cel de rând,
Şi la moartea lui Iisus,
Şi când vis se stinge-n gene,
Si când aripa-i în zbor,
Şi când pui de om se naște
Sau ești frânt de câte-un dor.
-->
Răspunsuri
Recitit cu mult drag.