Legături ancestrale…
Mă ţii legată-n lanţul gândurilor tale
Ca-n viaţă, singură să nu mă mai descurc…
Eşti ca un zmeu-balaur şi nicidecum un tată
Ce vrea copila-n viaţă s-o vadă alergând…
Mă ţii zălog, mă termini pentru un pumn de bani
Nu vezi că viaţa trece şi suntem tot sărmani?
Acum sunt şi eu mamă, având o fetişoară
Măcar la ea gândeşte, fă-i viaţa mai uşoară…
Nu socoti întruna chiar fiece crăiţar
Căci nu sporeşte astfel nici banul tău măcar,
Ci totul se va duce, de vrei sau de nu vrei,
Acolo unde curge… doar apa sâmbetei!
Nu te-alegi cu nimic, îţi spun acum, măi tată:
De eşti scârţar, nu fi-vei mai fericit vreodată…
Nu vrei să mă desfaci de karmă nici de lanţ
Vrei să ştii totul , astfel să faci tu un bilanţ
Al vieţii mele, care se scurge zi de zi
Făr-a avea vreo noimă, decât de-a te-mblânzi
Căci eşti tot furios de ne-mpliniri, de toate
Şi umpli curtea, casa de negativitate…
Nu stai nici un moment să te gândeşti la noi,
Ci doar la alţii, astfel crezând că îi înmoi…
Valerica / 13 oct. 2011
-->
Răspunsuri
Imi era dor ......tare dor sa te citesc Valerica........farama ta de realitate , chiar daca e trista, ai cuvantat-o frumos . Undeva, dincolo de ceea ce vedem .....bumerangul divin daruieste fiecaruia ceea ce el emite. Tu iubeste si daruieste iubire.....caci asta vei primi.
Mulţumesc pentru apreciere, Vali, ai intuit bine... o fărâmă de viaţă din jur m-a inspirat, prin tristeţea ei...
Eu vreau să experimentez doar iubirea, compasiunea, iertarea şi armonia! Cu toată dragostea, Valerica
Frumos poem , felicitări !