mă-ntreb…
covor de frunze ruginii foşnesc sub tălpile drumeţe…
mă-ntreb tu când o să mai vii din lumea ta să-mi dai bineţe…
ecoul paşilor se pierde cu sunet surd şi înfundat
a noastre suflete-mpreună mai fi-vor oare, vreodat?
acolo-n Cer totu-i perfect, pe-aici mai sunt păcate multe
la Dumnezeu speranţa e, să ierte de vrea să le-asculte…
Valerica / nov.2011
-->
Răspunsuri
Frumoase versuri Valerica am lecturat cu plăcere
Mulţumesc frumos, LENUŞ, pentru lectură şi apreciere! Cu prietenie şi mult drag, Valerica
Covorul tau e-acoperit, de albul cetii, de zapada,
Aceleasi intrebari se-aud din vremi ce nimeni n-o sa creada,
Doar sufletele minunate, isi pun asemenea-ntrebari
Si inimile-nflacarate, se-nalta-n fermecate zari...
Frumoase versuri, inspirate, trimiţi drept coment, Viorel, iar eu îţi mulţumesc din suflet pentru lectură şi răspuns! Cu prietenie şi mult drag, Valerica