pe crucea ce-mi topeşte cu lemnul ei fiinţa
mă jur să fiu suspinul ce îţi luminează spinii
să-ţi sorb durerea cruntă ce ţi-a adus zidirea
şi te-a urcat Iisuse pe coasta nemuririi.
la poarta disperării azi bat cu rugăciunea
mă ustură toţi paşii pe care i-ai parcurs
purtându-mă-n spinare blestem al vieţii mele
acum cuielor tale eu le declar recurs.
credinţa mea secretă luminiscenta pură
eu în genunchi mă zbucium cu lacrimi mă-nsoţesc
iar când revăd scenariul jertfirii tale înalte
în mine fericire şi jale se-mpletesc.
-->
Răspunsuri
Minunat poem! Sensibil si emotionant!
Cu prietenie Lenuş
Draga mea lasa pinguinii si aratati ochii frumosi si stralucitori de atata dragoste .FELICITARI ,o imbinare minunata !
Fericită îmbinare de cuvinte, minunate versuri cum numai tu ai putut crea în urma unor simţăminte deosebite, dragă Rodica, probabil nu întâmplător!
Felicitări, Felicitări! Cu toată dragostea, Valerica
Alătur felicitările mele, celor ale doamnei Brănoiu...
Cu drag, Lucia
Of! iubita Prietena, ma declar geloasa... Te felicit Draga mea, f.frumoasa poezie. Cu ea te vei reprezenta la Portile Templului Ceresc si ti se va deschide:" Intra fica in Bucuriile Stapanului tau!" AMIN.