Mai cred în castani şi în tine
Mai cred în iubirea din noi
În viaţă doar toamna mă ţine
Şi gândul că vii înapoi.
Şi-n foşnetul frunzelor moarte
Îngrop înc-o zi fără rost
Şi scriu, suspinând, pe o carte
Că veşnic pierdută ţi-am fost.
Credinţele mele-s răpuse
De spaţiu, uitare şi ploi...
Iar inima gândul îmi spuse,
La ce-ai mai veni înapoi?
Castanii în ploi se îmbracă
Şi reavăn parfumu-i discret
Îmi spune şoptit, când se-apleacă,
Doar piatra nu simte regret.
Mai cred în făptura-ţi divină
Mai cred ce în taină mi-ai spus
Nu-i ploaia, nici toamna de vină
Că visele mele s-au dus.
Luiza-Adriana Grama
Răspunsuri
Ce lin curg versurile! Sensibil
Precum desprinderea frunzelor din copaci, acum, toamna...
Mulţumesc frumos pentru apreciere.
Cu prietenie Lenuş
Mulţumesc din suflet, Lenus...pentru tot...
TĂCERI AUTUMNALE
Vezi mai multe video din cultura
Vă mulţumesc din suflet, domnule Muntean, pentru toate comentariile dumneavoastră.
Minunate versuri, Luiza! "Nu-i ploaia, nici toamna de vină
Că visele mele s-au dus."
Mai cred în făptura-ţi divină
Mai cred ce în taină mi-ai spus
Nu-i ploaia, nici toamna de vină
Că visele mele s-au dus.
Frumoase versuri , felicitări Luiza !