Marinei Tvetaeva
zi de toamnă liniștită
frunze cad pe drumuri lin
tu pe bancă obosită
te oprești să stai puțin
vântul printre crengi se duce
un popas neliniștit
liniștea a prins să urce
maci roșii în asfințit
sentimentele-nflorite
în dorințe s-au uscat
și de toamnă zgribulite
fremătânde au plecat
ne iubim dar toamna cade
azvârlind mereu cu ploi
și-n aceste clipe arde
numai dragostea din noi
la fereastra zăbrelită
ploaia zvârle cu năluci
și-o aud plângând răcită
cum se-nghesuie la uși
eu i-aș da drumul în casă
dar prefer iubirea ta
ce îmi lasă la fereastră
semne de nu mă uita
uite-așa vom scri istorii
pe acest drumeag tăcut
când de dor se duc cocorii
și m-aplec să te sărut.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
Alla Pugaciova - Monologo/"Requiem" di Marina Tzvetayeva