Ciopleşte cu dalta,
Meşterul pietrar;
Fură aripă de gând, încrustând formă de zbor
aţintită spre zare,
căutând înalturi,
din blocul de piatră
a Veşniciei...
Albit de colbul vremii,
într-o noapte,
Meşterul,
a deschis timpul,
să zboare
spre nemurire,
Pasărea Măiastră...
Răspunsuri
Onorat, mulţumesc mult, prietenă Lenuş!
Cu toată admiraţia pentru acest poem