Pe malul apei, ziua trece-n seară
Cu-amurgul ei de tainice splendori,
Şi-adună dragostele noastre dintr-o vară
Ce au crescut pierdute-atâtea flori.
Ţi-am auzit chemarile duioase
Şi voluptaţile care le plângi,
Când noaptea-n legănari misterioase,
Aripile din cerul tău le frângi.
S-au scuturat de flori înmiresmate
Iubirile prea pline de păcate,
Eu le-am cules într-un buchet pe toate,
Să stea în glastra vieţii ferecate.
Îmi zboară gândul şi în tine iar se pierde
Tu, cel care cu noaptea dai în pârg,
Şi tremuri alb când pe covorul verde
Eu între braţe drept zălog te strâng.
În tine Dumnezeu a scris plăcerea
Şi-n mine să o fur ca o păgână
Din restul vieţii va ramâne doar durerea,
Pe fundul apei, pietrele se-adună.
Cu îngerii pe umeri de-alabastru
Trec clipele prin umbrele ce plâng,
Şi plouă toamna frunza de jugastru
Tăcerile din tine răsfirând.
Iubirea ta fiorii-au presărat-o
Ţipă în ceruri şi în pescăruşi,
În viaţa care zace calcinată
Când timpul bate...spulberat în uşi.
-->
Răspunsuri
Minunate versuri
Poezie de dragoste
Meandrele iubirii
Pe trupul tau am invatat constelatiile toate
- asa pur si simplu stand in coate! -
Vroiam sa stiu totul, caci nu stiam nimic
...........................................
Doamne, Universul cat e de mic!...