nu ştiu de ce îmi creşte neliniştea
şi-mi strânge tâmplele
căpătând apoi insomnii biciuitoare
îmi înlănţui inima cu amăgiri
de vindecare rapidă
alternând cu delăsări dezgustătoare
dar nu înşel realitatea
cu gesturi lamentabile
şterg obraji brăzdaţi
de fierbinţeala dorului
strivind durerea în pumni
e doar înşelare grosolană
a propriei mele oboseli
amărăciuni şi dorinţi
poate că o rugăciune
pentru moment ar resuscita
un simţ al metafizicii
-->
Răspunsuri
Frumoase versuri!
Cu bucuria lecturii!
Multumiri din suflet!
Frumos!
Va multumesc mult!
Minunate versuri!
Lenus, multumesc pentru tot!
Mimi, multumesc foarte mult!