În ochii tăi, maro ca piatra lunii
În care, nepermis m-am oglindit
Tînjind la trupul tău de fruct oprit
Se zbenguie în voie, toţi lăstunii.
Privirea-ţi fază scurtă-fază lungă
Şi ochii tăi , făptura-ţi şugubeaţă,
Mă cheamă şi m-alungă, mă răsfaţă
Şi în ai mei se-nfig, să mă străpungă.
Mă răstigneşti în pleduri de dorinţă
Ca pe-o insectă rară-n insectar,
Sub vraja ta, mă risipesc, dispar
De nu mai pot avea nici o voinţă.
Apoi mă laşi ca pe o haină veche
Uitată-ntr-un cuier pe-un hol pustiu
În care, niciodată n-am să fiu
Cea care-ţi este sufletul pereche.
Răspunsuri
Frumoase versuri!
Şi ,,ochii tăi maro'', şi întregul poem este superb.
Frumos, Delia, minunat poem!
Cordiale felicitări!
Domnule Popovici, aprecierea domniei voastre mă onorează şi mă obligă în acelaş timp. Vă foarte mulţumesc!
Cititcu mare drag ! Dan
Mulţumesc domnule Sprâncenatu
Apoi mă laşi ca pe o haină veche
Uitată-ntr-un cuier pe-un hol pustiu
În care, niciodată n-am să fiu
Cea care-ţi este sufletul pereche.....
Mulţumesc domnule Ionescu.
Kolos Otlik - only half the woman...