ÎN SUFLET CĂLĂTORI
Prieten drag, adesea se întâmplă
În lumea noastră veche, nu prea blândă
Ca frate și cu frate să se certe
Și-a doua zi încearcă să se ierte.
O dimineață gândul rău ne sare,
Ne-mpunge pica, visele amare,
Pierduți și goi, în ritmul unei unde
Cu-al nostru gând, cercăm a ne ascunde.
Pentru acel ce-i place să scruteze
Și visele profunde să-și vegheze
E Universu-a lui măsură justă,
Îl pipăie, l-încearcă și îl gustă.
În ochii săi cu-a lor lumină pură
Această lume-i mică și oscură
Dar el e călător, mai mult ca omul
Cu inima ușoara ca balonul.
Ca să rămânem oameni pân la moarte,
Să nu ne schimbe-n bestii vre-o rea soarte,
Lumina-n spații iat-o înfocată,
Ce ochii tăi și inima o-îmbată.
Noi călători în suflet să ne facem,
A noastre vise-n nori să le prefacem,
Să zboare spre necunoscuta lume
Ca să descopere al voluptății nume.
-->
Răspunsuri