NE-AM ÎNECAT...
Ne-am înecat cândva în răsărituri,
pe drum de toamnă-n lacrima tristeții,
că vei pleca și vor rămâne drumuri,
să le străbat doar eu...în fața vieții.
Îngenuncheat am stat lângă-o pădure,
cu gura mea,un drum croiam ...pe tine,
mă mistuiam în doruri,ca să-ndure,
o sfântă lavă scrisă-n trup de mine.
Vei înțelege oare,ce ne leagă,
în dăruirea noastră sub sărut,
cu foc și vânt și apă-o viață-ntreagă,
în zâmbet,în iubire...în chip de lut ?
Eu te iubesc în adevăr și taină,
doar tu îmi ști și ceru-mi știe gândul,
să fim un trup în timpul ce răstoarnă,
și învelește în poem cuvântul.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
... observaţiile anterioare privind semnele de punctuaţie rămân valabile...