Ne mor iubiţii-n primăvară!
Aşa plâng triste şi cernite-
amantele. Nu vrem să doară
- prin muguri - sevele pornite
către miresme viitoare
ce-ar fi putut - în zei - să fie:
ambrozia nemuritoare.
În noi- aceeaşi elegie
suspină dorul fără lacrimi.
Al nostru plâns amar - în cupe -
adună verdele şi patimi
ce - sângele roşu - ni-l rupe
de albele sale globule
care-au îmbolnăvit iubirea.
Amantele- cât de credule
ar fi, ucid cu dăruirea
să reînvie lamentaţii
(- aceleaşi - pentru-a câta oară?!):
ne pierde visu-n disertaţii...
ne mor iubiţii-n primăvară!
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri