Cu firescul zâmbetului tău hilar,
un iz de tandreţe obosită
pus pe cele câteva cuvinte de întâmpinare
îmi lasă impresia unei scurgeri prin vene
a unui lapte în loc de sânge.
Ca o noapte împăturită prea mult
mă simt dezvelit de ascunsul meu interior,
răzbun femeile care vor prea mult,
dau frâu liber odată cu ele
dorinţei de a mă pierde în ridicol
când nu mai pot gasi nicio scăpare
de ieşire din golul situaţiei
în care inima se zbate.
Nici nu-mi închipui
cum ai putut despături noaptea
să ma acoperi,
somnul meu si al tău
a fost îmblânzit de zei frumoşi,
nestatornici.
-->
Răspunsuri