Nicicând eu nu te-am iubit mai mult ca acum
Cu toamna ce cântă un requiem pe drum
Amurgului cromând ogivele pe prund
Păduri incendiate în mine se ascund
Nicicând nu te-am dorit la fel de mult ca azi
Frumos ca un Adonis în braţe să-mi cazi
Estompând ecoul iubirii trecute
Din verile ce nu se lasă pierdute
Nicicând nu te-am iubit mai pur ca în toamnă
Migrând cu eternul feminin spre iarnă
Te simt ca pe un vin învechit şi tare
Cu poftă nebună te sorb până doare
Nicicând nu am iubit mai multă iubire
Mi-e sufletul harpă sunet de culoare
Tăcut încet se îndreaptă prin osmoze
Dorindu-te păgân în orce ipostaze.
-->
Răspunsuri
Ma onorati domnule Ion Muntean cu aprecierile dumneavoastra.