Dragostea mea, s-a dus la culcare
Odihnă îşi cată pe pat de mătase
Se-nfaşă în giulgiu, în flori şi uitare
Răcoare îşi cată în lacrimi duioase...
De multa-i dorinţă, a obosit!
Şi vrea să se ducă să-şi afle limanul
Să uite noianul a tot ce-a iubit
Să-şi stingă, o vreme în linişti, vulcanul...
Iar lava ce-i arde adâncul din suflet
Îngheţe puţin, odihnă să-i dea
Când pasul rănit de poteci şi de umblet,
Doreşte o clipă de pace! Să...stea!
Şi-un somn de copil ce visează păpuşi
I-aduce un zâmbet de înger pe buze...
Gânduri (vii aripi de pescăruşi)
Susură dulce fior în havuze
Pline de nuferi, de fluturi şi soare
Şi dragostea mea, doarme somn liniştit,
Iar visu-i un nor ce-mi cere iertare
Că somnul ei dulce, nu-i vis....A murit!
-->
Răspunsuri
Superbă poezie Lucia
Mulţumesc Domnule Muntean.
Chiar mulţumesc! Cu drag, Lucia