Sufletul ni se stinge.
Sodoma inca arde.
Cadavre_n putrezire si viitoare larve,
Noi oamenii omizi,
Din trupul toamnei muscat_am avizi.
Cand sub robia orei,
Deschis_am cutia Pandorei,
Ne_am lepadat de sfinti.
Si ne_au crescut randuri,randuri de dinti.
Lumea te_a uitat.
Putini te_am pretuit.
Si lacomi te_am aruncat in mit.
Tu ne porti pe umeri credinta
Cand goala ne este fiinta.
Piatra ti_o pravalim,
Cand sufletul ti_l tragi
Si ne jucam prosteste,legandu_ne picioarele
In saci.
Clopotul cazut_a pe genunchi.
Din vechiul trunchi,
Ramas_a rumegus.
Muscat_am adanc din el,
De patima patrunsi.
Bem apa din baltoace
Si clopotul e mut.
Nu stie sa se roage.
Tu ne inveti sa ne rugam in pilde.
″-Invata_ne silabe,Parinte!„
Omul e omida.
E idol cioplit.
″-Batranule Sisif,pravale bolovanul!
Prea mult te_ai chinuit.„
″-Indreapta_ti umerii copile!
Te invat o rugaciune:
“-Sa fii schimbarea ce ti_o doresti in lume!„_Ghandi.
Omizile nascut_au fluturi
Cand toamna cazut_a pe ganduri!„
……………………………………………………………………………………
-->
Răspunsuri