Omul acesta care sunt, bun sau rău,
împlineşte o sută de ani şi ceva;
mare şmecher, l-a păcălit pe Dumnezeu
şi, enigmatic, a iubit-o pe Eva.
Omul acesta care sunt, urât sau frumos,
cu bucurie şi-a dăruit existenţa;
nu regretă că destinu-i este sinuos,
că iubirea i-a-ncununat decenţa.
Omul acesta care sunt, liric şi zâmbitor,
nu-şi plânge amăgirea uitată-n depărtare;
răscoliri şi patimi, într-un flux novator
i-au bântuit fiinţa, c-o gravă asumare.
Omul acesta care sunt, cinstit şi drept,
aşteaptă şi speră la fel ca şi alţii;
nu-şi iroseşte uimirea înverşunată-n piept
şi-l zgârâie uitarea de semeni, infatuaţii.
Omul acesta care sunt, bun sau rău,
e ros de patimi într-un flux novator;
şmecher mare, l-a păcălit pe Dumnezeu
şi iată-l şi azi, cântăreţul visător.
Răspunsuri
Omul acesta care sunt, liric şi zâmbitor,
nu-şi plânge amăgirea uitată-n depărtare;" Sincere aprecieri.
MULŢUMIRI, DRAGA MEA TELEORMĂNEACĂ! ( dacă o fi aşa)
Mulţumiri şi poetei Gabriela Mimi Boroianu pentru comentariul subtil şi generos! Sărut mâna,
Frumoase versuri!
Mulţumiri poetei LENUŞ pentru lectură şi apreciere!