Era prima seară de martie,
am sosit c-un ghiocel-n suflet,
speriată de zăpada ce se anunţase.
***
Râdeai de schimbarea nefirească a sufletului vremii,
Acoperindu-mi cu petale de flori iubirea
Ce căpătase de mult culoarea nopţii.
***
Era prima nopate de martie,
când m-ai rugat
să-ţi scriu câteva rânduri
pe un colţ de zăpadă lunatic
de pe cealaltă parte a paralelei.
***
Clipele au inceput să ofeteze dezamăgite,
eu visam pe-o picătură de rouă
cum infloresc ghioceii, in drum spre tine.
***
Era ultima noapte de martie
când mi-am întors sufletul spre ziua de mâine,
ghiocelul şi visul albise de mult.
***
Bătrâna uitare înverzise copacii goi,
între nămeţiii de zăpadă ai aşteptării
in prima noapte alergând spre mai
-->
Răspunsuri