Pe linii se scurge...
Pe linii se scurge marfarul
Gonind ca un orb spre departe
Se stinge nimicu-n focarul
Ce mistuie ziua de noapte.
Nebunii îşi sorb nebunia
Şi leapădă-n urmă regrete
Sub pomi îngropând sindrofia
Atâtor iluzii secrete.
Rămâne iubirea de-acasă
Ce plânge în tine de formă
Şiraguri de vorbe m-apasă
Cu vina absurdă enormă
Trec vremile-n noi şi ne-nşeală
Urcând neştiutele iederi
Voi trece privirea ta pală
La rubrica falsă de pierderi.
De toamnă e plin cimitirul
Iubiri mucezind pe morminte
M-apasă - o naştere chinul
Iubirii când plânge fierbinte
Ca valuri trecute prin sânge
Alunecă îngeri sihaştri
Şi cerul de toamnă îmi plânge
Pe umeri cu ochii albaştri
Pământu-nfloreşte-n livadă
Buchete sticloase de brumă
Doar dorul încearcă să ardă
În clipe tăcerea din urmă
Şi toamna frunziş mă devoră
De vântul cel mort alertată
Mai am din iubire o oră
Din dor, amintirea uitată
Ne plânge pe umeri obscură
A vremii-nghetată ninsoare
Sărutul e veşted pe gură
Şi lacrima nu mai dispare.
-->
Răspunsuri
Reverenţă!