Plimbare în natură
După-o scurtă, prin pădure, oră de plimbare-n noapte
Îmi cuprind stiloul galben sugrumând din nou idei
Şi întins în armonie îmi compun sonete, poate
Într-o zi le vei găsi şi din nou ai să mă vrei.
Tace timpul peste ceasuri îngânându-se în umbre
Şi plutesc semeţe gânduri spre tavanul căptuşit.
Vorba apei, dimineaţă, ce uda imagini sumbre:
„M-ai uitat în veşnicie şi-acum curg fără sfârşit.”
După clopotul din seară în biserica din deal,
Am decis să-mi plimb iar umbra prin poteci de întrebări
Şi-am rămas doar eu cu mine fără niciun ideal
Molfăind ţărâna-n talpe printre carpenii din zări.
Rug aprins cu îndoieli îmi e fruntea sângerândă
Iar sub şanţurile-i groase ochii-n lacrimi se îmbracă...
Astea după o plimbare prin pădurea-atât de scurtă
Că şi slovele-n stilou început-au ca să tacă.
-->
Răspunsuri