ploaia asta...
ploaia asta țăndărită
în bulbuci se-nfoaie toată
cade pe alei grăbită
și foșnește creponată
de-astă toamnă compromisă
ea tot tropăie obraznic
de vechi fulgere încinsă
în al nopții vânăt praznic
ancore zvârlind pe-alee
cu lichidele-i avansuri
vise oarbe de femeie
risipite printre danțuri
ca o biată muritoare
țopăie din clipă-n alta
și-apoi plină de candoare
îmi azvârle-n baltă soarta
vise goale-n buzunare
țipă-n degetele oarbe
ca o fină răzbunare
gura ei încet mă soarbe
și rămân de gura-i dulce
agățat ca zăpăucul
gustul ei prinde să urce
risipind în mine sucul
eu devin a nopții șoaptă
scuturat prin frunze...murmur
în tăcerea ce așteaptă
aripile-n vise flutur
o învălui în vârtejul
ce scânteie-n miezul lunii
când fugim c-avem prilejul
printre patimi ca nebunii
-->
Răspunsuri