nu mâine nu poimâine poate nicicând
poate un măr roşu lângă o turlă neagră
poate vei trece râul pe un pod de cucută
când copiii luminii îşi scaldă ochiul în neant
şi vietăţile de dincolo îşi culcă umbra pe ape
nu mâine nu poimâine poate nicicând
poate un măr roşu într-o întâmplare albastră
poate tristeţea
urcuşul pe scara de aur a lumii
poate visul
cu dimineţile moarte sub pleoape
poate colina cu ploi care vin să vorbească în noi
poate viaţa are peşteri frumoase
poate inima
poate fiara
poate inima
-->
Răspunsuri
Frumos poem