Poetului la moartea sa

Lui Adrian Paunescu

Zăpezile postume au început să cadă
Şi lumea, adevărul să îl vadă
Cum la nevreme iarna în vară azi începe
La fel, plecarea ta, eu nu o pot pricepe.

În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze!

Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă.
Biet lampagiu se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă
(pentru poporul său.)

Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat!

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->