Lui Adrian Paunescu
Zăpezile postume au început să cadă
Şi lumea, adevărul să îl vadă
Cum la nevreme iarna în vară azi începe
La fel, plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheaţă cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viaţă, poete, în neştire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suişul vieţii tale, mereu pe metereze!
Sărac şi fără vlagă mă laşi acum, o pradă,
Să duc lămpaşul tău în lumea de paradă.
Biet lampagiu se duse într-o audienţă
La însuşi Dumnezeu, să ceară-acum clemenţă
(pentru poporul său.)
Să stăm în rugăciune şi să luăm aminte
Că viaţa-i trecătoare şi trece prin morminte!
Să nu uiţi niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălţat!
-->
Răspunsuri