Bogații lumii ne zâmbesc ironic
Acumulând teroare, ură și bani.
Noi, poluați de sărăcie fonic,
Uităm ce vrem, căci nu avem decât ani
Lăsați, cu drag, de Domnul cel cucernic.
E-o criză de omenie și-n platani!
Orbi, goi și surzi încercăm orice -
Cădem, ne ridicăm tot mai motivați,
Hrănind cu lacrimi speranța lui De ce?,
Insă ne inhibăm, zi de zi, uzați.
Umiliți de goana dură, dibace
Lătrăm la câini haotic și agitați.
Dramul de omenie chiar l-am pierdut
Rupți de credința care ne-a plămădit?
Avari, săraci în duh, cu chipul de lut
Croim, acum, un viitor… înădit.
Urcăm pe-o scară de spini ca un mamut
Lăsat, la voia întâmplării, vădit.
Ușa spre mântuire nu a căzut!
Iubirea ne-nalță spre ea inedit.
-->
Răspunsuri
Un proverb şi un acrostih ce ne dezvălui un mare adevăr. Mă fascinează asocierea dintre titlurile acrostihurilor dv., acrostihul descifrat şi conţinutul versurilor.
Vă mulțumesc
.